Eram insetata si mi-ai dat apa. Eram infometata si mi-ai dat hrana. Eram daramata si mi-ai daruit aripi. Mi-ai dat tot ce ai avut mai bun si mai pur. Si am luat, cu ambele maini, fara sa stiu sa ofer nimic in schimb. Iarta-ma, te implor.
Ratacesc. Ma plimb pe strazi pierduta, singura, uneori plouata, alteori cu lacrimi in ochi. Mi-am pierdut echilibrul. Am pierdut tot ceea ce imi aducea, candva, zambetul. Am uitat sa rad, sa apartin, sa ma bucur, sa daruiesc, sa primesc. Te-am pierdut pe tine. Singurul om alaturi de care am invatat totul.
Crezi ca sunt puternica probabil. Ma stii probabil cum eram cand erai langa mine. Iti amintesti puterea pe care o aveam, dar pe care chiar tu, dragul meu, mi-o dadeai fara sa stii. Si nu ti-am multumit niciodata. O fac insa acum.
Imi vorbesti de o noua relatie. Ce mi-ar putea insa ea oferi mai mult decat ceea ce mi-ai oferit tu?
Imi e teama ca as vedea in el doar un substitut al tau. Imi e teama ca l-as rani comparandu-l cu tine. Imi e teama ca m-as dezamagi asteptand de la el ceea ce mi-ai oferit tu. Imi e teama ca�nu esti tu.
Nu pot cauta un om doar pentru a ma face el fericita. Iar eu nu pot face fericit un om caruia i-as cere atat de multe. De la care as astepta atat de multe�
Stii ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine. Ca am uitat momentele petrecute. Ca am uitat atingerea si sarutul tau. Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd�si din amintiri. Asta este spaima mea cea mai mare. as fi pierduta pentru totdeauna.
Imi ceri sa uit. Sa te uit. Imi ceri sa nu traiesc din amintiri. Dar tu nu stii ca amintirile sunt tot ce am. Nu stii ca amintirea a ce a fost frumos candva ma tine inca in viata. Iti multumesc ca mi le-ai oferit, si te rog sa nu imi ceri sa renunt la ele. Atat mai am.
�Pentru ca te-am cunoscut. Pentru ca ne-am intalnit la fantana si m-ai asteptat cand am intarziat. Pentru ca am fost in Cismigiu si ai vrut sa ne plimbam cu barca. Pentru ca am urcat si am stat pe banca. Pentru ca m-ai imbratisat. Pentru ursuletul englez si breloc. Pentru ca m-am simtit superb. Pentru noptile in care adormeam in bratele tale, sub atingerea ta. Pentru acele nopti in care ma trezeam dupa cateva ore iar tu inca ma mangaiai. Pentru noptile in care ma priveai cum dorm. Dar si pentru zile. Pentru zilele in care imi dadeai mesaje doar sa imi spui cat de mult ma iubesti. Pentru zilele in care ne plimbam si vorbeam de toate. Pentru sarutarile, mangaierile si cuvintele tale. Pentru lacrimile pe care le varsai cand iti vorbeam aiurea. Pentru cand ma alintai. Pentru intalnirile la care veneai cu caciula aia albastra. Pentru zilele in care ne opream langa patinoar si radeam de animator. Pentru trandafirii pe care mi i-ai oferit. Pentru cand mi-ai scris ca nici o alta fata nu te-a mai facut sa regreti ca dispari 2 zile. Pentru cand te-am asteptat la gara si am trecut pe langa tine fara sa te vad. Pentru sarutul pe care mi l-ai dat atunci. Pentru �motisor dementel”. Pentru sutele de �te iubesc-uri”. Pentru cat de mult iti iubeai familia. Pentru ca te-ai dus acasa dupa ce te-am certat ca stai in oras cu prietenii. Pentru ca te-ai dus la un internet cafe ca sa vorbim dupa ce ne-am certat. Pentru leutul alb pe care mi l-ai daruit. Pentru certurile si crizele mele de gelozie aiurea, pe care le-ai suportat. Pentru 24 octombrie. Pentru seara din XL. Pentru iertare. Pentru datile cand te goneam si nu m-ai abandonat. Pentru zambetul tau. Pentru ca ai stat cu fundul in sus sa imi repari priza. Pentru salata de fructe cu frisca. dar si pentru friptura aceea buna. Pentru repararea pc-ului lui stefi. Pentru durerea pe care ai suferit-o, tacand, vazand niste discutii total aiurea pe mess. Pentru bucuria pe care o aveam cand ieseam de la munca si ma asteptai. Pentru ca ma incurajai sa vb cu mama cand am fost la tara si ea a inceput sa planga. Pentru ca am tipat la tine si m-ai inteles. Pentru ca ai mancat atunci si portia mea, vazand ca eu nu mai pot. Pentru ca mi-ai facut caracterizarea aceea. Pentru ca ai crezut in mine. Pentru ca m-ai sustinut cand mi-a semnat Adi caracterizarea, si am iesit plangand din bloc. Pentru ca ai sters zeci de numere de telefon pt ca ma deranjau. Pentru ca m-ai invatat ce inseamna iubirea, daruirea, fericirea. Pentru ca am trait in cele 3 luni alaturi de tine cele mai frumoase momente din viata mea. Pentru noptile de dragoste. Pentru atingerile de atunci. Pentru ceea ce simteam cand imi atingeai sanii, trupul�Pentru filmuletele pe care le-am facut. Pentru pozele pe care mi le faceai. Pentru cumparaturile din Auchan. Pentru filmele la care ne uitam. Pentru scrisoarea pe care am scris-o amandoi pe laptop si am parolat-o astfel incat sa o putem citi doar impreuna. Pentru ca nu m-ai inselat. Pentru ca m-ai iubit enorm. Pentru ca te-am iubit ca o nebuna, dar dupa cele intamplate inainte, mi-a fost frica sa ma deschid. pentru ca ai fost exact ceea ce ti-am cerut- prieten, iubit, frate, amant, profesor. Pentru ca m-ai invatat atatea lucruri.
Pentru tot. Pentru ca esti frumos, destept, cuminte, vesel, zapacit, serios, atent, grijuliu, mamos, dulce, rautacios, sensibil.
Mi-ai aratat cum sa fiu fericita. Mi-ai aratat cum sa iubesc cu adevarat. Mi-ai aratat cum sa cred in iubire, cum sa ma bucur fara sa platesc mai tarziu cu lacrimi. M-ai luat de mana si mi-ai aratat drumul corect. Un drum in care eram doar noi doi, un drum pe care mergeam doar noi, facandu-ne planuri si luptand pentru NOI.
